Festivalul de Datini si Obiceiuri de Iarna Sighetu Marmatiei

Meda Muntean

In fiecare an, intre Craciun si Anul Nou, la Sighet se aduna mii de oameni la cel mai mare festival de datini si obiceiuri de iarna din Maramures.

Ogni anno tra Natale e Capodanno, a Sighet si partecipa al più grande festival di tradizioni d'inverno di Maramures.


coconi gatiti de sarbatoare - giovani in abiti tradizionali di festa

joc cu masti - gioco con le maschere

joc morosenesc - ballo di Maramures

jocul caprei - il ballo della capra

masca de drac - la maschera del diavolo

masti din Maramures - maschere di Maramures

sursa: emaramures.ro

Natale in Maramures

Tradizioni di Maramures:

Decembre

Si pentru ca decembrie e ...luna mea :-) o melodie pe care o indragesc foarte mult, dedicata tocmai acestei luni :-)
E perché dicembre è ...il mio mese :-), una canzone che mi piace in modo particolare, dedicato proprio a questo mese :-)


Decembre

de George Bacovia

Înscris în bibliotecă de Lory Cristea

Te uită cum ninge decembre,

Spre geamuri, iubito, priveşte -

Mai spune s-aducă jăratec

Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,

Sau zilele mele - totuna -

Aş vrea să le-nvaţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape -

Citeşte-mi ceva de la poluri,

Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.

Şi toate din casă mi-s sfinte, -

Te uită cum ninge decembre...

Nu râde... citeşte-nainte.

E ziuă şi ce întuneric...

Mai spune s-aducă şi lampa -

Te uită, zăpada-i cât gardul,

Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...

Potop e-napoi şi-nainte,

Te uită cum ninge decembre,

Nu râde, citeşte-nainte.

Baia Mare - parc

E torniamo un po' a Baia Mare...la mia città natale, una città piena di verde, speriamo che non cambierà su questo...Ho visto delle foto di un mio caro amico e le inserisco qui...sono sempre di Baia Mare, il parco, il bellissimo parco centrale, dove c'è anche lo zoo, dei ristoranti e dove poi si può passeggiare a lungo per il bosco...

Le foto sono dall'album di A.C. a cui ringrazio tanto :-).

il museo di etnografia e arte popolare di Baia Mare

Romanii

Adica "romanii de Roma".
Foarte calzi, f.vorbareti, foarte frumosi in general, era o placere sa fii la scoala :-)) Din parc, la sala de sport, aveai numai "privelisti" care mai de care :-)). Imi placea faptul ca erau foarte curati si foarte ingrijiti, la prima vedere simpli dar eleganti. Mereu parfumati, ingrijiti, multi nu fumau deloc sau oricum fumau foarte putin.
Am avut norocul sa dau in general peste persoane serioase si responsabile, care nu au profitat de ingenuitatea mea de atunci, de faptul ca aveam oricum multe necunoscute; m-au ajutat mult, din toate punctele de vedere. De la simple sfaturi, la invatatul limbii italiene, pranzuri duminicale in familie, plimbari, cinema, discoteci, oras, plimbat ziua, seara,noaptea n-a lipsit nimic. A fost o perioada cu adevarat fantastica!!

Colegii spanioli

In apartamentul unde stateam la inceput locuiam noi cei 6 romani plus doi spanioli care aveau o camera a lor. Dar imparteam impreuna camera cu tv-ul, baia, bucataria. La inceput ne salutam doar, pana intr-o seara cand baietii au "spart" gheata, au venit cu o lada de bere in camera noastra (a fetelor) si am facut chef. A fost unul dintre cele mai distractive, am dansat, ne-am prostit, am baut (eu de fapt nu prea) am ras, ne-am "cumintit" doar tarziu, si daca bine tin minte pentru ca ne-au "calmat" vecinii :-))).
Baietii ma insoteau uneori si la cumparaturi si observam ca erau foarte "protectivi" in ceea ce ma priveste. Ma distra ca imi pareau doi bodyguards, unul la stanga unul la dreapta (erau si inalti amandoi). Vorbeau foarte bine italiana si chiar am invatat nitel cu ei, citeam impreuna, ne corectau pronuntia. A fost placut cu ei, chefuri seara, mai aduceau alti prieteni si am cunoscut si unul din frati si mama unuia dintre ei, o doamna foarte simpatica.
Mai tarziu, dupa cativa ani, s-a intamplat chiar un fapt ciudat in legatura cu ea: intr-o zi fara un motiv anume (si nu eram nici obisnuita sa-i sun) dau un telefon...imi raspunde chiar el, si imi zice foarte surprins: "azi a murit mama, si stii ce e foarte ciudat? ca pomeneam de tine chiar ieri, mi-a zis sa te sun". Am ramas fara cuvinte si...azi. N-am sa inteleg niciodata anumite lucruri, dar asa a fost...
Tot ei au fost cei care au insistat sa nu ma mut (intre timp gasisem ceva mai convenabil) sa raman cu ei, dar eu m-am dus la un moment dat. Cu romanii am ramas in relatii bune dar care azi practic nu mai exista. Si ei de fapt toti au plecat dupa examene, in timp ce eu am ramas de una singura pe toata perioada vizei.
Cu spaniolii a fost o prietenie frumoasa care dureaza si-n prezent, deci cu un drum, ii salut pe toti, T, A, L si familiile.

Furat la Roma de doua ori

S-a intamplat..exact in centrul istoric, eu locuiam pe atunci la caminul studentesc pentru straini, o cladire frumoasa (o parte era banca) si bine pazita (practic nu aveam cheie, aveam paznici 24 de ore din 24). Un prieten vine la noi seara, si...il fura de doua ori, prima data la inceputul strazii (l-au lasat fara bani, aur, ceas) si a doua oara..la capatul strazii :-) unde l-au lasat fara haine, adica descult si in camasa.
Personal mie nu mi-a fost frica niciodata la Roma (si nici azi la Napoli n-am treaba cu nimeni), dar colegii de scoala si prietenii de multe ori ma sfatuiau unde sa merg si unde ba, si chiar ma insoteau ori de cate ori ieseam undeva. Eu zambeam, ii ascultam, dar..nu-mi era frica. Pretuiam insa foarte mult grija lor fata de mine, si azi imi dau seama ca pe langa faptul ca tineau sa nu patesc nimic voiau sa am doar amintiri placute de la Roma...Grazie!!

Accademia di Roma

Una dintre cele mai frumoase Academii pe care le-am vazut la Roma.

Pentru noi studentii, a fost ca un al doilea camin. Am fost rapid "agatati" de catre cei de la Academie, asta si pentru ca ne "cunosteam" oarecum din povestile celor care fusesera inaintea noastra. Au venit la noi, stiau unde locuim, ne-au invitat sa iesim, a fost distractiva prima seara:
" - Mergem la Napoli? E superb orasul by night!"...Toti eram cu un "da" dar tot baiatul care facuse invitatia a continuat:
- "Eh, daca e sa ma gandesc totusi, cand veti fi intrebati ce-ati vazut pentru prima oara la Roma, voi veti zice ...Napoli? " Toti am zambit si deci prima seara am facut o tura...prin Roma. Eu aveam oricum sa ajung si la Napoli in perioada aceasta, oras care mi-a placut enorm, iar mai tarziu aveam chiar sa-l cunosc mai bine decat Roma...dar asta e alta poveste.
Ne-au invatat foarte multe, adica au incercat sa ne deschida ochii spre multe lucruri pe care cu adevarat eu una nu le stiam: prostitutia, prostitutele romance, multimea romanilor aflati la Roma fara acte-n regula si deci deseori fara servici si ...ni se spusese sa fim foarte atenti cu cine intram in vorba si de fapt chiar sa evitam prietenii dubioase (in Academie oricum puteam intra doar noi, studentii, fara alte cunostinte). Tot ei ne-au invatat ce sunt drogurile (si sa nu le folosim evident), homosexualii, zonele mai periculoase ale orasului, etc.
La Villa Borghese ne-am distrat intr-o seara, l-au pus pe unul din baieti intr-una din pietele cunoscute, in asteptare...si cu o floare in mana :-)). Baiatul credea altceva, si cand s-a trezit inconjurat de barbati (in masini) a inteles si a zbughit-o spre noi :-)) A fost o alta "lectie" simpatica :-)
Serile le petreceam deseori la Academie, povesteam, ascultam muzica se petrecea (insa fara multa galagie), baietii cantau la chitara etc. Participam si la reuniuni, simpozioane, intalniri, am cunoscut-o pe madam Busulenga care in perioada aceea era directoare. Ne-a primit, ne-am cunoscut, ne-a dat sfaturile de rigoare, ne-a privit oarecum cu tandrete, ne-a urat succes. Nu imi amintesc in amanunt conversatiile.
Una din intalniri insa mi le amintesc, era vorba de ambasadorii celor doua tari: italian si roman. Romanul prezinta fetita italianului, foarte sigur de el..in italiana:
- " Lei è la mia fiica,..." Noi auzind pana la ultimul cuvant ne-am ascuns pe sub mese de ras, va las sa va imaginati mutrita ambasadorului italian :-)))
Accademia di Roma ramane o pagina de neuitat din viata mea de student.

La Sapienza

La Sapienza Università di Roma (già Università degli studi di Roma "La Sapienza")^[2] è una delle più antiche università italiane, nata per volontà di papa Bonifacio VIII che il 20 aprile 1303 con la bolla pontificia "In suprema praeminentia dignitatis" istituì a Roma lo "Studium Urbis". Oggi con circa 140.000 iscritti nel 2008^[1] è la più grande università d'Europa^[3] e la seconda al mondo per numero di iscritti.^{[senza fonte]}

Oggi conta ventuno facoltà, oltre centotrenta dipartimenti ed istituti, centoventisette scuole di specializzazione, ventuno musei e più di centocinquanta biblioteche. Il rettore in carica per il quadriennio 2008-2012 è Luigi Frati.

Universitatea La Sapienza era al doilea nostru home. Este una dintre cele mai "batrane" universitati italiene (1303) iar in prezent este cea mai mare universitate din Europa si a doua in lume ca numar de inscrisi.

Aici ne-am prezentat practic a doua zi, de la sosirea la Roma. Cu noi, unul dintre asistenti, cel care venise de fapt si la aeroport dupa noi, Palumbo.

Era impresionant tot orasul studentesc, care pe langa facultati avea si biserica, ceva ce eu una nu ma asteptasem (dar mi se pare firesc din moment ce papa Bonifacio VIII a fost fondatorul).

Am fost primiti cu bratele deschise din prima zi. Foarte draguti profesorii, foarte primitori si studentii. Ne-au separat din start, cu scopul de a ne amesteca printre italieni si a vorbi doar limba italiana. Am ales cursurile dorite, examenele puteau fi date sau ba, era la alegerea noastra, la fel si numarul, puteai sa pregatesti o materie, sau doua sau chiar mai multe (dar din cate stiu eu au fost date cel mult doua examene). Limba italiana era curs zilinic.

Studentii au fost foarte prietenosi si foarte de treaba. Mi-au umplut caietul cu intalniri din prima zi, numere de telefoane, invitatii la cina in familie, duminica etc. Am ramas imediat placut surprinsa de caldura lor. Ma bombardau cu intrebari si ma simteam in centrul atentiei, inca nu-mi venea sa cred ca eram in cu totul alta lume.

Iesind afara totul mi se parea altfel: incepand de la scarile pe care leneveau studentii, unii stateau la soare, altii scriau sau citeau, altii pur si simplu se sarutau in mod pasional...ce ciudat mi se parea....unde vedeai in tara asa ceva ma intrebam in sinea mea; banci peste tot, cladirile frumoase, copacii, parcul...galagia. Aici urma sa-mi petrec diminetile pe o buna perioada de timp si au fost cele mai placute dimineti din vremea studentiei mele :-).

Prima zi la Roma

Studenta si bursa de studii....neasteptata, nevisata, cine ar fi crezut? Daca cineva mi-ar fi spus pe vremea cand aveam 18 ani ca intr-o zi voi ajunge la Roma n-as fi crezut...Si uite, viata mi-a rezervat si aceasta placuta surpriza.
Participasem la concursul pentru aceste burse, in ciuda pesimismului mamei mele care mi-a zis: "eh, crezi c-o sa ajungi tu la Roma? Acolo merg aia cu pile!!" Eu insa nu m-am lasat deloc coplesita de gandurile ei negative si m-am pus la invatat...am "rupt" gramatica italiana pe care o aveam de la o prietena (si careia ii cer scuze), am invatat cam tot ce s-a facut la cursul de italiana si am invatat zi -noapte inchizandu-ma in camera mea. Concursul l-am luat ...prima pe lista, aveam nota cea mai mare la limba italiana (9,50), si acesta a fost primul pas...
Eram grupul Cluj-Baia Mare, adica 2 baimareni si 4 clujeni, total 6 din intreaga tara la disciplina noastra. La Ambasada am mai avut emotii din cauza numelui meu care ajunsese scris gresit, dar rezolvat in final...AlItalia..avion, zborul scurt (asa paruse) si ne-am trezit la Roma la aeroport.
Aici a venit unul dintre asistenti sa ne conduca spre locuinta gasita tot de ei (de la Univeristate) pentru ca madam Busulenga(pe care aveam s-o cunosc personal mai tarziu) nu mai dorea sa primeasca studentii la Academie, ci doar sa ne lase portile deschise (si tot era ceva si asta!)
Si prima mea peripetie: profesorul ne daduse biletele pentru metrou, dar cum nu stiam cum se folosesc, pe al meu l-am pus in masinarie si...l-am tot lasat acolo! :-)) Evident am avut "norocul" controlorului, caruia i-am explicat eu ce am patit, si...a fost pana la urma ok, a inteles situatia :-)).
Ajunsi acasa tin sa spun ca prima mea senzatie a fost sa ma simt...acasa. Am deschis larg geamul si am respirat adanca: ACASA! N-as putea sa explic aceasta senzatie...dar am simtit-o din plin la Roma si in fiecare zi.
Inainte de a iesi, dupa cuvintele de rigoare adresate tuturor, domnisoara italianca care era proprietara apartamentului m-a luat mai deoparte si mi-a zis: "prietenului meu cu care am venit, ii placi, ar vrea sa te cunoasca, si nu e vorba de o aventura ci de o relatie serioasa. El e un tip instarit, are multe apartamente in Roma, traieste doar de pe urma lor, daca doresti...".
Am refuzat imediat, nu venisem cu scopuri de "legat la cap" si nu-mi placuse prezentarea cu "instarit"..mi se parea ceva de genul "cumparare" si eu nu am fost niciodata de vanzare. Cum observasem ca ar fi vrut sa insiste am mai adaugat: "io am chef sa ma distrez aici, sunt prea mica pentru relatii serioase".
Si cam asta a fost prima zi....seara nu apucasem sa ne plimbam prea mult, dar eram cazati in centrul istoric al Romei, la doi pasi de Coloseum...

O maramureseanca la Roma

Si cum Roma mi-a fost ..."prima muma italiana" ca sa spun asa, pentru ca aici am invatat/consolidat de fapt nu numai limba dar mai ales stilul italian de a trai, felul de viata, am inceput sa cunosc de aproape mentalitatea italianului in general, sau cu alte cuvinte am inceput sa ma "italienizez", m-am gandit sa scriu nitel si despre Roma, continuand in acelasi timp si blogul "M come Maramures" inceput cu luni in urma.
Deci..o maramu' la Roma, adica o maramureseanca la Roma...