In apartamentul unde stateam la inceput locuiam noi cei 6 romani plus doi spanioli care aveau o camera a lor. Dar imparteam impreuna camera cu tv-ul, baia, bucataria. La inceput ne salutam doar, pana intr-o seara cand baietii au "spart" gheata, au venit cu o lada de bere in camera noastra (a fetelor) si am facut chef. A fost unul dintre cele mai distractive, am dansat, ne-am prostit, am baut (eu de fapt nu prea) am ras, ne-am "cumintit" doar tarziu, si daca bine tin minte pentru ca ne-au "calmat" vecinii :-))).
Baietii ma insoteau uneori si la cumparaturi si observam ca erau foarte "protectivi" in ceea ce ma priveste. Ma distra ca imi pareau doi bodyguards, unul la stanga unul la dreapta (erau si inalti amandoi). Vorbeau foarte bine italiana si chiar am invatat nitel cu ei, citeam impreuna, ne corectau pronuntia. A fost placut cu ei, chefuri seara, mai aduceau alti prieteni si am cunoscut si unul din frati si mama unuia dintre ei, o doamna foarte simpatica.
Mai tarziu, dupa cativa ani, s-a intamplat chiar un fapt ciudat in legatura cu ea: intr-o zi fara un motiv anume (si nu eram nici obisnuita sa-i sun) dau un telefon...imi raspunde chiar el, si imi zice foarte surprins: "azi a murit mama, si stii ce e foarte ciudat? ca pomeneam de tine chiar ieri, mi-a zis sa te sun". Am ramas fara cuvinte si...azi. N-am sa inteleg niciodata anumite lucruri, dar asa a fost...
Tot ei au fost cei care au insistat sa nu ma mut (intre timp gasisem ceva mai convenabil) sa raman cu ei, dar eu m-am dus la un moment dat. Cu romanii am ramas in relatii bune dar care azi practic nu mai exista. Si ei de fapt toti au plecat dupa examene, in timp ce eu am ramas de una singura pe toata perioada vizei.
Cu spaniolii a fost o prietenie frumoasa care dureaza si-n prezent, deci cu un drum, ii salut pe toti, T, A, L si familiile.
Baietii ma insoteau uneori si la cumparaturi si observam ca erau foarte "protectivi" in ceea ce ma priveste. Ma distra ca imi pareau doi bodyguards, unul la stanga unul la dreapta (erau si inalti amandoi). Vorbeau foarte bine italiana si chiar am invatat nitel cu ei, citeam impreuna, ne corectau pronuntia. A fost placut cu ei, chefuri seara, mai aduceau alti prieteni si am cunoscut si unul din frati si mama unuia dintre ei, o doamna foarte simpatica.
Mai tarziu, dupa cativa ani, s-a intamplat chiar un fapt ciudat in legatura cu ea: intr-o zi fara un motiv anume (si nu eram nici obisnuita sa-i sun) dau un telefon...imi raspunde chiar el, si imi zice foarte surprins: "azi a murit mama, si stii ce e foarte ciudat? ca pomeneam de tine chiar ieri, mi-a zis sa te sun". Am ramas fara cuvinte si...azi. N-am sa inteleg niciodata anumite lucruri, dar asa a fost...
Tot ei au fost cei care au insistat sa nu ma mut (intre timp gasisem ceva mai convenabil) sa raman cu ei, dar eu m-am dus la un moment dat. Cu romanii am ramas in relatii bune dar care azi practic nu mai exista. Si ei de fapt toti au plecat dupa examene, in timp ce eu am ramas de una singura pe toata perioada vizei.
Cu spaniolii a fost o prietenie frumoasa care dureaza si-n prezent, deci cu un drum, ii salut pe toti, T, A, L si familiile.
Nessun commento:
Posta un commento