Pentru noi studentii, a fost ca un al doilea camin. Am fost rapid "agatati" de catre cei de la Academie, asta si pentru ca ne "cunosteam" oarecum din povestile celor care fusesera inaintea noastra. Au venit la noi, stiau unde locuim, ne-au invitat sa iesim, a fost distractiva prima seara:
" - Mergem la Napoli? E superb orasul by night!"...Toti eram cu un "da" dar tot baiatul care facuse invitatia a continuat:
- "Eh, daca e sa ma gandesc totusi, cand veti fi intrebati ce-ati vazut pentru prima oara la Roma, voi veti zice ...Napoli? " Toti am zambit si deci prima seara am facut o tura...prin Roma. Eu aveam oricum sa ajung si la Napoli in perioada aceasta, oras care mi-a placut enorm, iar mai tarziu aveam chiar sa-l cunosc mai bine decat Roma...dar asta e alta poveste.
Ne-au invatat foarte multe, adica au incercat sa ne deschida ochii spre multe lucruri pe care cu adevarat eu una nu le stiam: prostitutia, prostitutele romance, multimea romanilor aflati la Roma fara acte-n regula si deci deseori fara servici si ...ni se spusese sa fim foarte atenti cu cine intram in vorba si de fapt chiar sa evitam prietenii dubioase (in Academie oricum puteam intra doar noi, studentii, fara alte cunostinte). Tot ei ne-au invatat ce sunt drogurile (si sa nu le folosim evident), homosexualii, zonele mai periculoase ale orasului, etc.
La Villa Borghese ne-am distrat intr-o seara, l-au pus pe unul din baieti intr-una din pietele cunoscute, in asteptare...si cu o floare in mana :-)). Baiatul credea altceva, si cand s-a trezit inconjurat de barbati (in masini) a inteles si a zbughit-o spre noi :-)) A fost o alta "lectie" simpatica :-)
Serile le petreceam deseori la Academie, povesteam, ascultam muzica se petrecea (insa fara multa galagie), baietii cantau la chitara etc. Participam si la reuniuni, simpozioane, intalniri, am cunoscut-o pe madam Busulenga care in perioada aceea era directoare. Ne-a primit, ne-am cunoscut, ne-a dat sfaturile de rigoare, ne-a privit oarecum cu tandrete, ne-a urat succes. Nu imi amintesc in amanunt conversatiile.
Una din intalniri insa mi le amintesc, era vorba de ambasadorii celor doua tari: italian si roman. Romanul prezinta fetita italianului, foarte sigur de el..in italiana:
- " Lei è la mia fiica,..." Noi auzind pana la ultimul cuvant ne-am ascuns pe sub mese de ras, va las sa va imaginati mutrita ambasadorului italian :-)))
Accademia di Roma ramane o pagina de neuitat din viata mea de student.
" - Mergem la Napoli? E superb orasul by night!"...Toti eram cu un "da" dar tot baiatul care facuse invitatia a continuat:
- "Eh, daca e sa ma gandesc totusi, cand veti fi intrebati ce-ati vazut pentru prima oara la Roma, voi veti zice ...Napoli? " Toti am zambit si deci prima seara am facut o tura...prin Roma. Eu aveam oricum sa ajung si la Napoli in perioada aceasta, oras care mi-a placut enorm, iar mai tarziu aveam chiar sa-l cunosc mai bine decat Roma...dar asta e alta poveste.
Ne-au invatat foarte multe, adica au incercat sa ne deschida ochii spre multe lucruri pe care cu adevarat eu una nu le stiam: prostitutia, prostitutele romance, multimea romanilor aflati la Roma fara acte-n regula si deci deseori fara servici si ...ni se spusese sa fim foarte atenti cu cine intram in vorba si de fapt chiar sa evitam prietenii dubioase (in Academie oricum puteam intra doar noi, studentii, fara alte cunostinte). Tot ei ne-au invatat ce sunt drogurile (si sa nu le folosim evident), homosexualii, zonele mai periculoase ale orasului, etc.
La Villa Borghese ne-am distrat intr-o seara, l-au pus pe unul din baieti intr-una din pietele cunoscute, in asteptare...si cu o floare in mana :-)). Baiatul credea altceva, si cand s-a trezit inconjurat de barbati (in masini) a inteles si a zbughit-o spre noi :-)) A fost o alta "lectie" simpatica :-)
Serile le petreceam deseori la Academie, povesteam, ascultam muzica se petrecea (insa fara multa galagie), baietii cantau la chitara etc. Participam si la reuniuni, simpozioane, intalniri, am cunoscut-o pe madam Busulenga care in perioada aceea era directoare. Ne-a primit, ne-am cunoscut, ne-a dat sfaturile de rigoare, ne-a privit oarecum cu tandrete, ne-a urat succes. Nu imi amintesc in amanunt conversatiile.
Una din intalniri insa mi le amintesc, era vorba de ambasadorii celor doua tari: italian si roman. Romanul prezinta fetita italianului, foarte sigur de el..in italiana:
- " Lei è la mia fiica,..." Noi auzind pana la ultimul cuvant ne-am ascuns pe sub mese de ras, va las sa va imaginati mutrita ambasadorului italian :-)))
Accademia di Roma ramane o pagina de neuitat din viata mea de student.
Nessun commento:
Posta un commento