La Sapienza

La Sapienza Università di Roma (già Università degli studi di Roma "La Sapienza")^[2] è una delle più antiche università italiane, nata per volontà di papa Bonifacio VIII che il 20 aprile 1303 con la bolla pontificia "In suprema praeminentia dignitatis" istituì a Roma lo "Studium Urbis". Oggi con circa 140.000 iscritti nel 2008^[1] è la più grande università d'Europa^[3] e la seconda al mondo per numero di iscritti.^{[senza fonte]}

Oggi conta ventuno facoltà, oltre centotrenta dipartimenti ed istituti, centoventisette scuole di specializzazione, ventuno musei e più di centocinquanta biblioteche. Il rettore in carica per il quadriennio 2008-2012 è Luigi Frati.

Universitatea La Sapienza era al doilea nostru home. Este una dintre cele mai "batrane" universitati italiene (1303) iar in prezent este cea mai mare universitate din Europa si a doua in lume ca numar de inscrisi.

Aici ne-am prezentat practic a doua zi, de la sosirea la Roma. Cu noi, unul dintre asistenti, cel care venise de fapt si la aeroport dupa noi, Palumbo.

Era impresionant tot orasul studentesc, care pe langa facultati avea si biserica, ceva ce eu una nu ma asteptasem (dar mi se pare firesc din moment ce papa Bonifacio VIII a fost fondatorul).

Am fost primiti cu bratele deschise din prima zi. Foarte draguti profesorii, foarte primitori si studentii. Ne-au separat din start, cu scopul de a ne amesteca printre italieni si a vorbi doar limba italiana. Am ales cursurile dorite, examenele puteau fi date sau ba, era la alegerea noastra, la fel si numarul, puteai sa pregatesti o materie, sau doua sau chiar mai multe (dar din cate stiu eu au fost date cel mult doua examene). Limba italiana era curs zilinic.

Studentii au fost foarte prietenosi si foarte de treaba. Mi-au umplut caietul cu intalniri din prima zi, numere de telefoane, invitatii la cina in familie, duminica etc. Am ramas imediat placut surprinsa de caldura lor. Ma bombardau cu intrebari si ma simteam in centrul atentiei, inca nu-mi venea sa cred ca eram in cu totul alta lume.

Iesind afara totul mi se parea altfel: incepand de la scarile pe care leneveau studentii, unii stateau la soare, altii scriau sau citeau, altii pur si simplu se sarutau in mod pasional...ce ciudat mi se parea....unde vedeai in tara asa ceva ma intrebam in sinea mea; banci peste tot, cladirile frumoase, copacii, parcul...galagia. Aici urma sa-mi petrec diminetile pe o buna perioada de timp si au fost cele mai placute dimineti din vremea studentiei mele :-).