Pentru multa vreme, pelegrinilor care soseau la Roma era obligatorie vizita a sapte biserici, care puteau fi "atinse" intr-o singura zi mergand pe jos. In sec. al XVI-lea traditia a fost reluata de catre sf. Filippo Neri. Cele sapte biserici sunt cele patriarhale (sau papale), patru la numar: 1. basilica di San Giovanni in Laterano fu fondata da Costantino I come la principale chiesa di Roma. Fu convertita allo stile barocco da Francesco Borromini. Fino al 1309 accanto alla Basilica si trovava la residenza dei Papi i cui resti sono ancora visibili nella cappellaSancta Sanctorum e alla Scala Santa. Fino al XIX secolo tutti i Papi furono incoronati in Laterano. Accanto alla Basilica è situato il Palazzo del Laterano. È la cattedrale della diocesi di Roma.
4. basilica di Santa Maria Maggiore fu fondata da papa Liberio nel posto attuale, dove la notte del 4 agosto352 aveva nevicato. Questo miracolo fu interpretato dal Papa con il desiderio della Madonna che fosse costruita una chiesa nel posto del miracolo. Il 5 agosto viene ancora celebrata la Neve di Maria. In questa occasione "nevicano" bianchi petali dal tetto della chiesa, che sono raccolti dai pellegrini e portati ai malati. Famoso è il mosaico che risale alla costruzione dell'edificio attuale sotto papa Sisto III nel 440. Inoltre, la chiesa ospita la famosa immagine Salus Populi Romani e diverse tombe di importanti Pontefici Romani. Presso l'altare principale c'è, sotto una semplice lastra, la tomba di Bernini. Il suo campanile è il più alto di Roma.
6. santa Croce in Gerusalemme, nel luogo dove erano i palazzi dell'imperatrice romana Elena, la madre di Costantino I, presso il Laterano. Vi sono conservate, quelle che, secondo la tradizione, sono le reliquie della croce.
Vatican — sau Statul Vatican (limba italiană: Stato della Città del Vaticano, limba latină: Status Civitatis Vaticanae) — este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice. Numele locului este antic predatând creştinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de fluviul Tibru.
Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puţin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creştinismului. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obişnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar n special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate şi prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuinţa papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franţa.
În 1870, posesiunile papei au rămas într-o situaţie incertă când Roma însăşi a fost anexată de Piemont după o rezistenţă nominală a forţelor papale. Papii au fost lăsaţi între 1870 şi 1929 într-o situaţie asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjaţi în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menţinut recunoaşterea internaţională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană şi în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situaţia a fost rezolvată în 11 februarie1929 sub premierul Mussolini de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican şi au oferit catolicismului statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele şapte coline ale Romei, Caelian. În 1984, un concordat nou între Sfântul Scaun şi Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziţia catolicismului ca religie de stat în Italia.
Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugărite, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forţei de lucru, dar aceştia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elveţiene.
Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.
Si o curiozitate: deşi are un număr mic de rezidenţi, are milioane de vizitatori anual şi astfel statul are cea mai mare rată de infracţionalitate per cap de locuitor din lume şi aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curţii pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracţiuni civile şi 13.36% penale. Sute de turişti cad pradă în fiecare an hoţilor de buzunare şi de poşete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinşi astfel 90% din infracţiuni rămân nerezolvate. (asta nu inseamna sa nu mergeti sa vizitati, eu mergeam zilnic in perioada studentiei).
Cateva recomandari: - preferabil sa circulati in Roma cu metroul, liniile A si B fiind rapide, Vaticanul e statia "Ottaviano-S.Pietro" pe linia A (vezi mapa) - ca sa vizitati basilica (in intregime) aveti nevoie de cel putin o zi la dispozitie -musei vaticani este enorm, aici de dedicat o alta zi plina, foarte multa lume, pretul biletului e 10 euro, ultima duminica din luna e gratuit (si evident coada la bilete). - Capela Sixtina o veti gasi la sfarsit (musei vaticani) fiind ultima "sala"....lasa efectiv ....fara cuvinte :-) - la restaurante mai ales la Roma aveti grija la preturi, una scriu si alta cer (ex. pret afisat afara 10 euri...total platit ...50!!!, explicatia: in pret nu era inclusa painea, apa, fata de masa, locul la masa!!!!) Deci cine n-are chef de surprize - ori se informeaza foarte bine inainte - ori preferati fast-food sau barurile unde puteti oricum servi ceva cald.
La Roma locuiam in apropiere de Colosseo, monumentul cel mai faimos din lume... Daca istoria nu mi-a placut niciodata la Roma o poti "atinge" efectiv, pentru ca te lovesti la tot pasul de monumente mai mult sau mai putin cunoscute. (n-am avut profesori buni la istorie, singura lectie pe care o tin minte a fost facuta de un profesor foarte bun care venise doar ca inlocuitor o perioada foarte scurta...pacat ca nu l-am avut pe el profesor efectiv!) M-a impresionat in mod deosebit "colosul" cum ii ziceam eu, parca nu-mi venea sa cred ca ma aflam in fata lui..si in perioada mea "romana" aveam sa trec deseori pe langa el, ziua -noaptea, e frumos de vazut in ambele ipostaze. Cunoscut cu numele "Anfiteatro Flavio" sau pur si simplu "Amphitheatrum", e cel mai mare si cel mai impunator amfiteatru roman, cel mai important monument pastrat in zilele noastre din Roma antica. Constructia lui a fost inceputa de Vespasian in 72 d.C si inaugurata de Tito in anul 80 d.C cu ulterioare modificari in perioada regatului lui Domizian. Numele "colosseo" deriva de la statuia care se afla in apropiere - "Colosso del Dio Sole" si foarte rapid se impune ca simbol al orasului imperial. Azi e una din atractiile principale ale Romei. Era folosit pentru spectacole cu gladiatori si alte manifestari publice.
L'edificio forma un'ellisse di 527 m di circonferenza, con assi che misurano 187,5 m per 156,5 m. L'arena all'interno misura 86 m per 54 m, con una superficie di 3.357 m². L'altezza attuale raggiunge i 48,5 m, ma originariamente arrivava ai 52 m.
